Banca si casa

Extrasul: cum intra si de ce se refuza

Apararea e in straturi: fisierul care nu se inchide la sold se refuza, acelasi fisier de doua ori se refuza, iar luna din care lipseste un extras se refuza si ea.

Fisierul devine un document de extras cu liniile lui, plus faptul importului in registru, totul intr-o singura tranzactie. Fisierul original se pastreaza ca atasament.

1. Parserul verifica soldurile din fisier
   sold initial plus miscari trebuie sa dea soldul final. Un fisier care nu se inchide nu e un extras, e o bucata din el.
2. Amprenta refuza acelasi fisier de doua ori
   si semnatura fiecarei linii prinde suprapunerile de perioada: doua extrase diferite cu zile comune.
3. Continuitatea leaga extrasele INTRE ele
   ultimul extras al aceluiasi cont trebuie sa se termine exact cu soldul cu care incepe acesta. Altfel importul se refuza si spune cat lipseste.

Soldul initial al jurnalului vine din extras cand extrasul il spune, si din contabilitate cand nu-l spune: primul extras al unei firme preluate porneste de la soldul din balanta, iar ecranul scrie de unde l-a luat.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „De ce nu-mi accepta extrasul?"

Repartizarea liniilor pe facturi

Automatul aloca singur DOAR cand potrivirea e fara echivoc. Orice umbra de indoiala devine propunere: o alocare gresita costa mai mult decat una amanata.

Fiecare alocare inseamna trei lucruri deodata: decontarea dintre linia de extras si factura, faptul incasarii in registru, si linia marcata ca alocata. Aceeasi mecanica pe care o foloseste si chitanta.

Automatul aloca singur numai cand referinta facturii apare in descriere, sau cand numele partenerului e unic si suma e exact cat restul. In rest, propune.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „Cum sting facturile din liniile extrasului?"

Regulile de banca: ce se recunoaste singur

Comisionul e 627, mereu. Dar cuvantul trebuie sa fie SUBIECTUL liniei, nu o eticheta a bancii — altfel „aloca automat” scrie o greseala, nu o propune.

Comisionul bancar nu are ce sa intrebe. La fel dobanda, virarea intre conturi proprii, dividendele. Regulile astea scutesc operatorul de sute de clicuri pe luna — exact ce face un contabil experimentat din reflex.

SENSUL conteaza. Dobanda platita e 666, dobanda incasata e 766. Comisionul platit e 627; comisionul RESTITUIT de banca e venit, nu cheltuiala cu minus. Iar „salarii”, „impozit” sau „plata la POS” au sens doar ca plata: pe o incasare cu aceleasi cuvinte regula tace si lasa omul sa decida.

Extrasele nu sunt proza: bancile lipesc pe fiecare tranzactie propriile campuri, iar unele poarta chiar cuvintele dupa care cautam. De aceea fiecare regula poate purta si un ANTI-TIPAR: formele in care cuvantul e o eticheta a bancii sau o valoare zero, nu fapta. „Comision tranzactie 0.00 RON” e taman un comision de zero.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „De ce a pus KONTAH contul asta singur pe linia de banca?"

Banii se numara o singura data

Fiecare miscare de bani are UN singur loc de inregistrare. Numerarul intra prin chitanta sau dispozitie; ce trece prin banca se stinge din extras, nicaieri altundeva.

Chitanta, in schimb, face amandoua deodata: intra in registrul de casa si stinge factura in aceeasi tranzactie.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „Am platit cu cardul. Inregistrez plata la factura?"

Confruntarea trezoreriei: cati bani am, de fapt

Doua cifre care se pot verifica una pe alta — ce spune BANCA si ce spune REGISTRUL — si diferenta dintre ele, numita.

Intrebarea „cati bani am in banca” avea, pana la ecranul asta, cinci raspunsuri in KONTAH, si niciun cod nu compara vreo pereche dintre ele: jurnalul de banca, tabloul, balanta, fisa contului, si soldul pe care il declara chiar banca in extrasul ei — scris la import si necitit niciodata.

Confruntarea nu adauga al saselea sold. Ia doua cifre care se pot verifica una pe alta si numeste diferenta, cu cauza acolo unde cauza se poate citi din date. Nu repara nimic si nu scrie nimic in registru: o confruntare care corecteaza tacit nu mai e o confruntare.

Contul 581 — viramentele interne — poate avea sold, si legitim: banii au iesit din banca pe 31 si au ajuns in casa pe 1. Dar la inchiderea lunii se asteapta sa fie stins, si asta e unul dintre controalele lunare.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „De ce imi arata ecranele solduri diferite in banca?"

IBAN-ul care n-are cont in planul firmei

Fara maparea IBAN → cont, notele de banca ale firmei cad toate pe 5121, oricare ar fi banca. La o firma preluata, unde banii stau pe zeci de analitice, soldurile nu se leaga.

Confruntarea pe cont are nevoie sa stie care IBAN e care cont contabil. Cand maparea lipseste, KONTAH o SPUNE — nu ghiceste.

Contul cerut la mapare trebuie sa EXISTE deja: in planul de conturi, in analiticele firmei sau in soldurile preluate. Nu se accepta un sir tastat — un cont inventat acolo ar face soldurile sa nu se lege niciodata, si n-ar avea cine sa observe.

Conturile bancare se aduna din doua parti: cele din nomenclator, cu contul lor contabil, si cele intalnite in extrasele importate. Un cont din nomenclator apare chiar fara extrase — altfel o firma proaspat preluata ar parea ca n-are conturi; un IBAN vazut in extras si lipsa din nomenclator apare si el, fara cont, ca sa se vada ce mai e de completat.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „Ce inseamna „IBAN fara cont” si de ce conteaza?"

Registrul de casa: soldul nu se seteaza

Nu exista un tabel de registru de casa tinut la zi. Randurile sunt deja in registru, iar soldul zilei se DERIVA din deschidere plus toate miscarile de atunci.

Chitantele, platile din casa si partea de numerar a rapoartelor Z sunt deja fapte in registru. Dispozitia de casa e doar un document nou peste aceleasi fapte. Deci nu e nimic de „setat”: soldul se reconstituie oricand, si se dovedeste prin lantul de hash-uri.

Intre doua case se trece prin 581, ca si intre banca si casa: banii ies dintr-un cont si intra in celalalt, si nu exista alt drum.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „Cum corectez soldul casei?"

Monetarul: incasarea fara casa de marcat

Cine e exceptat prin art. 2 din OUG 28/1999 incaseaza pe loc, dar fara bon fiscal. In D394, incasarile astea au sectiunea lor.

Documentul lui e MONETARUL. O agentie de turism, un cabinet, un distribuitor de presa isi tineau incasarile si n-aveau ce declara; monetarul e randul lor din D394.

1. Litera conteaza, si nu e o eticheta
   art. 2 are literele a)-s), cu una ABROGATA si doua adaugate tarziu. Se verifica LA DATA monetarului: o incasare din 2018 pe litera p) e in regula, una din 2020 nu.
2. La sase litere, monetarul singur nu ajunge
   art. 2^1: la lit. f), h) si i)-l), daca nu se foloseste casa de marcat, e obligatorie emiterea de chitante. KONTAH nu blocheaza — chitanta se poate emite si dupa — dar o spune la inregistrare, cat inca se poate face ceva.
3. Exceptarea e a ACTIVITATII, nu a firmei
   un magazin care vinde si ziare are casa de marcat pentru restul. De aceea monetarul nu inlocuieste raportul Z, ci sta langa el, si amandoua intra in aceeasi luna a aceleiasi declaratii.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „Firma mea nu are casa de marcat. Cum inregistrez incasarile?"

Valuta: doua solduri, amandoua adevarate

O factura in valuta are un sold COMERCIAL, in euro, si unul CONTABIL, in lei. Se sting la cifre diferite, iar diferenta dintre momente ESTE diferenta de curs.

Soldul comercial se stinge cand s-au platit cei 136 EUR, indiferent la ce curs. Soldul contabil se stinge la alta cifra, fiindca leii au fost calculati la cursul FACTURII, iar plata s-a facut la cursul zilei ei.

Cursul se ia din ULTIMA ZI BANCARA ANTERIOARA faptului generator (art. 290 alin. (2)), nu din ziua faptului: cursul de azi se publica azi la pranz, deci o factura emisa dimineata n-ar avea ce curs sa poarte. Pentru o marti se ia lunea; pentru o luni, vinerea dinainte; iar daca vinerea a fost sarbatoare, joia.

Conversia se face PE LINIE, iar liniile se potrivesc la totalurile facturii in lei: TVA-ul in lei e cel scris pe factura (BT-111), iar pe fiecare cota taxa liniilor bate cu taxa cotei inmultita cu cursul, la un ban. Banul ramas dintr-o rotunjire merge pe cota cu baza cea mai mare, pe linia ei cea mai mare — niciodata pe garantia SGR, care n-are taxa. Totalul in lei al documentului e suma leilor liniilor, si la factura primita din SPV.

Factura in valuta isi tine cursul si cand se corecteaza: stornoul si reducerea de pret iau leii din linia facturii de baza, nu cursul zilei corectiei. In D406 sumele merg in lei, cu moneda, suma in valuta si cursul alaturi; D301 cere valuta, cursul si leii, pe coloanele lor.

Reevaluarea soldurilor in valuta se scrie la inchiderea lunii, inainte de faptul inchiderii: diferentele de curs sunt fapte ale lunii care se inchide.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „De ce raman cativa bani pe 401 dupa o plata integrala?"