ANAF SPV
e-Factura în ambele sensuri: XML-ul se face după CIUS-RO și trece validarea pe schema oficială înainte de trimitere. Facturile primite intră singure în registru.
Un sistem, nu o listă de programe. Facturarea, gestiunea, salarizarea și contabilitatea scriu în același registru de fapte; nimic nu se importă dintr-o parte în alta.
Nu sunt două aplicații și nu sunt două baze. Un om are un singur rol pe o firmă, iar fața urmează rolul.
Sub fiecare modul stau aceleași patru lucruri, în orice abonament:
Fiecare are ecran, teste și firme pe care a fost probat. Starea de lângă nume e cea de azi, nu cea dorită.
Emitere cu serii, e-Factura prin SPV, valută la cursul BNR, proforme, avize, storno, încasări.
DeschideFacturile primite intră singure din SPV; coada de clasificare învață pe furnizor; toate regimurile de TVA.
DeschideExtrase citite din fișierele reale ale băncilor, verificate pe solduri; registrul de casă cu plafoanele legii.
DeschideNIR din factură, CMP sau FIFO, loturi cu termen, amănunt, transformare, inventar cu numărătoare de pe telefon.
DeschideRețete cu pierderi și semipreparate, șarje, fișă limită, postcalcul. Costul complet încă nu e confruntat pe o firmă reală.
DeschideBrut → net cu parametri datați, pontaj zilnic, state blocate, zilieri, D112 validat pe schema ANAF.
DeschideNote derivate din fapte, balanță, fișe, registru-jurnal, închidere de lună, recontare oricând.
DeschideRegistrul imobilizărilor, amortizare contabilă și fiscală una lângă alta, reevaluare, SAF-T Active.
DeschideD300, D394, D390, D301, D112, D100, D101, D710 din registru, validate local. Ce lipsește e scris pe pagina lor.
DeschideO factură emisă la Facturare descarcă gestiunea, își face nota contabilă, intră în jurnalul de vânzări și în D300 — fără niciun pas de export sau import. Un extras încărcat la Bancă stinge facturile pe care le găsește. Un stat blocat la Salarizare își scrie nota și își hrănește D112.
Toate ies din același registru, deci nu pot spune lucruri diferite. Dacă două ecrane arată cifre diferite, unul e greșit și se poate dovedi care.
Un nume e o dovadă; «orice sistem» nu e. Lista de mai jos e probată pe fișiere reale, nu pe broșuri. Stătea pe pagina de pornire până pe 6 octombrie 2026; aici e locul ei.
e-Factura în ambele sensuri: XML-ul se face după CIUS-RO și trece validarea pe schema oficială înainte de trimitere. Facturile primite intră singure în registru.
BT, ING, UniCredit, Libra, EXIM, BRD și Trezoreria, cu o cale de rezervă pentru BCR și Raiffeisen: extrasele se citesc și se verifică pe lanțul soldurilor la import.
Arhiva A4200/A4203, probată pe Datecs, Tremol și Daisy, cu deduplicare și verificarea CIF-ului.
Export lunar de intrări și ieșiri, scris după structura de import a Saga. Confirmarea pe o instalare Saga reală rămâne de făcut.
Preluarea firmei din fișierele exportate de el: tabele de calcul de tipul celor din SmartBill, Oblio sau Facturis. Balanțe, parteneri, stocuri, salariați — verificate întâi, scrise abia după.
Același contract pe care îl folosește și interfața noastră. Nu e un produs vândut separat.
Un refuz scris e o decizie. Un refuz nescris se citește ca un defect.
Un capăt de interogare liberă ar ocoli izolarea per firmă și poarta unică de scriere. În loc: căi cu contract și exporturi pe format.
O ieșire fără stoc e un fapt care nu s-a întâmplat. Recepția întâi; corecțiile pur valorice au proces-verbal propriu.
Faptul e definitiv prin construcție. Ciorna trăiește pe propunere, care se editează până la acceptare.
Sunt alte produse, cu alt ciclu de vânzare. Se leagă de KONTAH prin API, nu se construiesc în el.
Nu suntem instituție de plată. Ordinul de plată multiplu se exportă; banii îi mută banca.
Acordurile expiră la 90 de zile și le reînnoiește clientul. Importul extrasului, verificat pe solduri, e mai robust. Rămâne pe listă.
Instanța de demonstrație se umblă, nu se privește de la distanță. Niciuna dintre uși nu cere card.