Un registru de fapte care nu se rescrie, proiecții care se refac oricând, izolarea ținută de baza de date, o singură poartă de scriere. Nu sunt opțiuni de configurare; fiecare ecran stă pe toate patru.
FINANCE e nucleul: registrul de fapte, contabilitatea derivată din el, declarațiile, banca și casa, activele. Fără el nimic nu are sens contabil.
OPERATIONS sunt operațiunile care produc faptele: gestiunea, producția, vânzările, achizițiile, salarizarea. Nu țin o a doua contabilitate — scriu în același registru.
INTELLIGENCE e ce se construiește deasupra: asistentul, tabloul, controalele continue, telemetria.
Nu sunt trei aplicații și nu sunt trei baze. O factură emisă în Facturare descarcă gestiunea, își face nota contabilă, intră în jurnalul de vânzări și în decont — fără niciun pas de export sau import.
Fiecare e verificabilă din afară, nu o promisiune de marketing.
Tot ce se întâmplă într-o firmă se scrie o dată, ca fapt, și nu se mai șterge. O corecție e un fapt nou. Fiecare fapt poartă amprenta celui dinainte, iar baza de date însăși refuză modificarea sau ștergerea — nu e o convenție a programului, e o regulă a bazei. Lanțul se citește înapoi: o funcție recalculează amprentele și legăturile, iar o alterare rupe lanțul și se vede.
Jurnalele, notele, balanța, situațiile, exporturile sunt proiecții ale registrului. Se pot goli și reface oricând, și trebuie să iasă identic; nu există a doua sursă de adevăr. Regulile de contare se aleg după data faptului, deci o lună veche recontată dă aceleași cifre ca prima dată, iar fiecare notă are nume stabil.
Fiecare cerere lucrează într-o singură firmă, iar separarea e impusă de Postgres, prin securitate la nivel de rând forțată, nu de codul aplicației. Rolul cu care se conectează aplicația nu poate ocoli regula: nu are dreptul, prin construcție.
Toate faptele intră prin același loc, unde stau și gărzile: perioada închisă nu primește fapte noi, tipul necunoscut se refuză, fiecare fapt își consemnează autorul și rolul lui la momentul scrierii. Aceeași cheie de idempotență nu produce a doua înregistrare.
Unde o cifră nu se poate ști, sistemul refuză și spune de ce, în loc să presupună. O cotă lipsă la intrarea în magazin oprește actul; un fișier care nu trece schema oficială nu iese. Motivul: greșelile de acest fel produc note perfect echilibrate, pe care nimic aritmetic nu le prinde.
Un fapt știe pe ce cale a intrat: tastat de om, venit din SPV, citit dintr-o fotografie cu confirmarea omului, adus din casa de marcat, importat la preluare, trimis de un program din afară cu cheia lui. Poarta refuză un fapt fără drum de intrare, iar canalul e obligatoriu și în baza de date, nu doar în program.
Fiecare cifră are un fișier din depozit în spate.
Registrul semnat, copiile cu probă de restaurare, testele pe bază reală, jurnalul de securitate — și ce nu avem.
DeschideNotele derivate, balanța, închiderea de lună cu gardă, recontarea.
DeschideGhidul, manualul și manualul tehnic, generate din aceeași sursă ca ajutorul din ecran.
DeschideFiindcă faptul e definitiv prin construcție, iar legea nu permite nici ea. Faci un document de corecție; amândouă rămân vizibile, în ordinea lor.
Nu pe fapt. Ciorna trăiește pe propunere — documentul citit, factura pregătită de asistent — care se editează până la acceptare. Odată acceptată, e fapt.
Da. Orice listă iese în tabel de calcul, text delimitat sau document tipăribil; declarațiile ca fișierele lor; plus exportul către formatul de import al altor programe.
Da, cu contract publicat, chei pe integrare și verdictul ANAF întors prin webhook. Suprafața publicată e scurtă dinadins: fiecare cale e o promisiune, și crește la cerere.
Python, FastAPI și PostgreSQL. Testele rulează contra unei baze de date adevărate, fiindcă lanțul de amprente, refuzul modificărilor și izolarea între firme se pot proba doar acolo.
Instanța de demonstrație are o balanță cu luni închise: apeși pe o celulă și cobori până la fapt, cu amprenta lui.
Aceleași articole pe care le arată semnul KONTAH din aplicație.
Nota contabila nu e ceva ce scrii, e ceva ce IESE dintr-un fapt: o factura, o incasare, o receptie. Nota manuala exista, dar e exceptia, nu drumul obisnuit.
CiteșteNotele unei luni se sterg si se rederiva din registru, oricand, fara sa se piarda nimic. Registrul nu se atinge: el e sursa, notele sunt doar umbra lui.
CiteșteFotografia de la preluare plus miscarile documentelor. Nicaieri nu exista o coloana „cat am” pe care s-o corecteze cineva.
CiteșteSapte drumuri, si fiecare fapt din registru isi poarta drumul scris pe el. Nu se poate sti mai tarziu „de unde a venit asta” decat daca s-a scris cand a venit.
CiteșteCat e deschis, se recalculeaza oricand din date. La blocare intra in registru, si de acolo se dau fluturasii, adeverintele si D112.
CiteșteUn fisier depus nu se poate regenera peste un an: regulile si datele de azi nu sunt cele de atunci. De aceea octetii care au plecat se PASTREAZA.
Citește