Nu avem ISO și nu avem SOC 2; când le vom avea, o să scrie aici. Avem în schimb lucruri care se pot verifica una câte una, și le scriem cu fișierul lor din depozit.
Fiecare card are în spate un mecanism din cod și o probă. Ce nu are, nu e aici.
Fiecare fapt se leagă de cel dinainte printr-un lanț de amprente, scris de baza de date sub lacăt. Lanțul se și citește înapoi: o alterare rupe legătura și se vede la prima verificare, iar controlul „Registrul meu a fost atins de cineva?” rulează ca oricare altul.
Separarea firmelor o ține PostgreSQL, prin securitate la nivel de rând forțată; rolul cu care rulează aplicația nu are dreptul să treacă peste ea. Verificată cap-coadă contra unei baze reale, ca criteriu de livrare.
Copia de bază și arhiva continuă a jurnalului, local și într-un depozit criptat în afara serverului. Proba de restaurare desface copia într-un Postgres efemer, rejoacă jurnalul până la capăt și compară cu manifestul: numărul de fapte și ultimul hash al lanțului trebuie să iasă identice cu instanța vie. Verdictul se vede în ecranul „Cum stă instanța”, și când proba pică, ecranul o spune.
Un calcul care nu se închide oprește operațiunea, cu motivul scris. Un fișier care nu trece schema oficială nu iese. Mai bine niciun decont decât unul greșit.
Peste 3.360 de teste, rulate contra unei baze de date adevărate, nu a unor imitații. Lanțul de amprente, refuzul modificărilor, izolarea între firme — pe acestea nu le poate proba decât baza însăși. Șapte declarații trec, în teste, prin programul oficial ANAF.
Cine a intrat, cine a încercat și de unde, cine a exportat. Nu se poate șterge — baza refuză modificarea, iar rolul aplicației nici n-are dreptul —, nu oprește lucrul și nu păstrează secrete: niciodată parola, jetonul sau conținutul exportat.
Autentificarea cu al doilea factor pe rolurile privilegiate, cu un jeton intermediar între parolă și cod, ca fluxul oprit la jumătate să nu lase o cheie bună în mână. Limitare de rată la autentificare, fără să confirme că o adresă există.
O cheie aparține integrării, nu unui om: legată de o singură firmă, revocabilă pe loc, cu ultima folosire vizibilă. Ce are voie să facă e exact ce are voie rolul ei. Webhook-urile sunt semnate, cu reluări după orar.
Octeții care au plecat la ANAF se păstrează, cu verdictul validatorului și versiunea lui. Un fișier depus nu se regenerează peste un an cu regulile de azi.
Fiecare cifră are un fișier din depozit în spate.
Registrul, proiecțiile, izolarea, poarta unică — regulile din care decurg garanțiile de aici.
DeschideValidatorul oficial rulat la noi, memoria fiscală, recipisa care își găsește locul.
DeschideManualul tehnic, cu garanțiile scrise pentru cine trebuie să răspundă la „pot avea încredere în datele de acolo?”.
DeschidePe servere administrate de noi, în Uniunea Europeană. Cine prelucrează ce, și pe ce temei, e scris în textele juridice ale site-ului.
Oamenii cu rol pe firma ta, și atât: separarea o ține baza de date, iar cine a citit sau a exportat rămâne în jurnalul de securitate.
Da. Controlul „Registrul meu a fost atins de cineva de când l-am scris?” recalculează lanțul de amprente și rămâne în dosar cu verdictul lui.
Copia se restaurează din depozitul din afara serverului, cu jurnalul rejucat până la ultimul fapt. Proba de restaurare rulează ca să știm asta înainte, nu după.
Nu. Când le vom avea, o să scrie aici. Până atunci, fiecare afirmație de pe pagina asta are un fișier din depozit în spate.
Spunem ce e adevărat, cu fișierul lângă. Dacă ceva de aici nu se poate proba, îl scoatem.
Aceleași articole pe care le arată semnul KONTAH din aplicație.
Un control e un obiect, nu un raport care dispare la urmatoarea rulare. Are versiune, populatie inghetata, si exceptii care se retesteaza.
CiteșteUn fisier depus nu se poate regenera peste un an: regulile si datele de azi nu sunt cele de atunci. De aceea octetii care au plecat se PASTREAZA.
CiteșteSapte drumuri, si fiecare fapt din registru isi poarta drumul scris pe el. Nu se poate sti mai tarziu „de unde a venit asta” decat daca s-a scris cand a venit.
CiteșteSe recunoaste dupa amprenta fisierului, in aceeasi firma, si se opreste. Nu se sterge nimic: ti se arata propunerea care exista deja.
Citește