Declaratii

Matricea cabinetului: ce inseamna fiecare culoare

Rosu NU inseamna „nefacut inca”. Inseamna „nefacut SI cu termen aproape sau depasit” — altfel matricea ar fi jumatate rosie la mijlocul lunii.

Fiecare celula are o regula care spune doar „indeplinit / neindeplinit”. Culoarea vine PESTE verdict, dupa scadenta. Asta e si diferenta dintre o matrice care se citeste si una pe care nimeni n-o mai deschide dupa o saptamana.

Semnul ∅ din celula inseamna „nimic in luna”: nicio factura primita, nicio linie de extras, nicio nota — dupa coloana. O coada goala fiindca n-a intrat nimic in ea NU e o coada epuizata, iar un sold neatins de o luna e doar cel adus din luna dinainte; de aceea golul nu iese niciodata verde. Cat timp luna e in curs e galben (inca nimic, dar mai e timp); dupa ce luna s-a incheiat e rosu, oricare ar fi termenul, fiindca luna s-a terminat si lucrul n-a inceput. Cardul de sus numara separat celulele fara date, ca sa se vada cat din matrice e de fapt neinceput.

Capul matricei e scurt: grupele sus, prescurtarile dedesubt — INTR, IES, BON, F.EXT, BANCA, CASA, 473, 581, BAL, ACTIVE, GEST, 4551, 446, J.CUMP, J.VANZ, TVA, STATE, PLATA, REGES, 112, 300, 394, 390, 100, 406, COMUN, DOSAR — iar „Legenda coloanelor”, celula aurie din bara de deasupra matricei, le spune pe nume, pe grupe. Tot acolo stau cele sase culori si semnul KONTAH cu explicatiile. Cifra din celula e cate elemente stau in spatele starii; rombul e o stare pusa de mana, cu utilizator si motiv.

Fiecare celula se deschide: numele firmei, grupa, starea cu regula si termenul socotit in zile, conturile din spatele ei cu soldul lor, si motivul blocarii — obligatoriu daca blochezi. Blocarea ramane in jurnal, cu utilizator, data si motiv.

Catalogul de obligatii e DATE, nu program: o coloana noua se adauga in lista, nu prin cod nou — cu prescurtarea si legenda ei cu tot.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „De ce e celula asta galbena si nu rosie?"

Tabloul firmei: treapta dintre consola si ecranele de lucru

Click pe cardul unei firme, in consola, deschide randul ei din matrice desfacut: ce e de lucrat, pe grupe, cu motivul in cuvinte si cu drumul spre ecranul fiecarei celule.

Fata cabinetului are trei trepte. Consola arata tot portofoliul si nu are niciun client ales: selectorul sta gol, iar meniul arata doar hexagoanele cabinetului. Tabloul firmei e randul unei firme din matrice, desfacut. Ecranele de lucru sunt meniurile firmei, care apar abia dupa ce ai ales-o.

In tablou intri cu un click pe cardul firmei, in consola, sau alegand-o din selector. Semnul KONTAH din dreapta cardului nu intra in firma: desface fisa firmei — regimul de impozit si de TVA, adresa, declarantul, contactul — iar de acolo se poate si intra.

Sus stau patru carduri: cat e de lucru in luna, pe grupe; declaratiile lunii, una cate una, cu starea si termenul; soldurile din balanta, clienti si furnizori; urmatoarele termene. Dedesubt, cele sapte grupe ale matricei: fiecare celula cu numele ei intreg, cu motivul in cuvinte si cu culoarea din matrice, cele rosii primele. Click pe o celula duce in ecranul in care se lucreaza chiar lucrul acela. Luna e aceeasi cu a consolei: o schimbi intr-un loc, se schimba in amandoua.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „Unde vad, pentru o singura firma, ce am de facut luna asta?"

Recipisa isi gaseste singura locul

Nu se corealeaza de mana. Recipisa poarta in ea CIF-ul, tipul declaratiei, perioada si indexul de incarcare — omul incarca fisierul, randul isi gaseste locul.

Cititorul e construit pe 906 de recipise reale din arhiva cabinetului, nu pe documentatie. De acolo se stiu lucrurile pe care nu le scrie nimeni: ca spatierea nu e stabila si textul se rupe peste randuri, ca prefixul tipului nu e mereu „D” (mai sunt S100, A420, F410), ca recipisa de CERERE nu e recipisa de declaratie si se refuza explicit, si ca ATENTIONARILE exista si cand nu exista erori — exact asa afla contabilul ca ceva nu e in regula.

Iar 293 din cele 906 n-aveau text deloc: erau desenate vectorial. Si alea se citesc.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „Cum fac verde celula dupa ce am depus declaratia?"

Perioada TVA: luna e regula, trimestrul e exceptia

Art. 322 alin. (1): perioada fiscala ESTE luna calendaristica. Trimestrul se cuvine celui de sub plafon si fara achizitii intracomunitare — deci se verifica dreptul la trimestru.

Trimestrul se cuvine firmei care, in anul precedent, a avut cifra de afaceri sub 100.000 euro SI n-a facut nicio achizitie intracomunitara de bunuri.

Schimbarea in cursul anului e cea mai fina bucata din articol (alin. (7)): firma pe trimestru care face o achizitie intracomunitara de bunuri taxabila in Romania trece pe luna din prima luna a trimestrului daca exigibilitatea cade in prima, si din a treia luna daca ea cade in a doua.

Si D394 urmeaza aceeasi perioada — nu se intreaba separat.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „Firma mea e pe lunar sau pe trimestrial?"

D300: decontul care se valideaza inainte sa iasa pe usa

XML-ul se scrie din jurnalele de TVA si se valideaza local, pe schema oficiala. Daca nu trece, nu iese fisier.

Jurnalele din care iese decontul stau in Contabilitate, iar fiecare cifra de acolo se poate deschide pana la documentul care a produs-o. Formulele de corelatie sunt transcrise din structura oficiala, nu din memorie.

Cotele vechi (19%, 20%, 24%, 5%) n-au rand al lor in decontul din 2026 si nu se pun langa cota de 21%: o nota de credit ori o factura la 19% merge pe regularizari — randul 16 la livrari, randul 33 la achizitii, cu taxa dedusa in luna. Asa cer instructiunile formularului (OPANAF 174/2026).

Achizitiile externe au randurile lor, si nu se amesteca cu cele interne: intracomunitare de bunuri, taxare inversa pe servicii, si importul cu declaratie vamala — ultimul cu baza din factura si taxa din vama.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „De unde vine fiecare rand din decont?"

D394: ce declara, si ce refuza sa aproximeze

Un zero pus unde n-ai de unde sa stii nu e prudenta, e o afirmatie. Campurile pe care KONTAH nu le poate sustine nu se scriu deloc — schema le lasa optionale tocmai ca sa se poata tacea.

Declaratia se face pe aceeasi perioada ca decontul, si se valideaza local, pe schema care cunoaste cotele in vigoare.

Acelasi principiu la campurile regimului marjei: cele patru ale bunurilor second-hand se scriu, fiindca KONTAH le are; cele patru ale agentiilor de turism NU se scriu deloc, fiindca un zero acolo ar insemna „n-am avut asemenea operatiuni” — o afirmatie pe care n-avem cum s-o sustinem.

Ce nu e inca acoperit se REFUZA, nu se aproximeaza: un partener nestabilit in Romania in luna raportata opreste generarea si spune de ce.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „De ce imi cere D394 numarul de bonuri fiscale?"

D112: patru institutii si fiecare om pe nume

Cea mai mare declaratie din sistem. Se reconciliaza cu statul la LEU — daca o cifra din declaratie nu e suma liniilor statului, calculul se opreste.

Declaratia raporteaza catre patru institutii deodata si numeste fiecare om, cu CNP-ul si cu cifrele lui. Totul vine din statul BLOCAT al lunii — acelasi fapt din care se dau si adeverintele.

La fel codul CAEN al firmei, tariful de risc si casa de sanatate: sunt date ale firmei, puse o data la intrarea ei in KONTAH. Cand lipsesc, declaratia spune exact ce trebuie completat si nu se genereaza pe presupuneri.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „De unde ia D112 cifrele?"

D100 si retinerile la sursa

Codul obligatiei nu depinde numai de felul venitului, ci si de CINE il primeste. Aceleasi dividende au trei coduri diferite.

RETINERILE SUNT LUNARE. Impozitul pe profit e trimestrial, dar dividendele si chiriile se declara pana pe 25 a lunii urmatoare. De aceea D100 se face pe LUNA, iar obligatia trimestriala intra doar in luna care inchide trimestrul. Un singur fisier le poarta pe toate.

Codul obligatiei se SCRIE pe retinere, nu se recalculeaza la fiecare generare: daca ANAF schimba maine incadrarea, retinerile de anul trecut raman declarate cum au fost declarate.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „Ce cod de obligatie pun la dividende?"

Numarul de evidenta a platii

Douazeci si trei de caractere in care sta tot: codul obligatiei, perioada, scadenta, si doua cifre de control pe care ordinul NU le publica.

Structura vine din OPANAF 3.607/2016: codul documentului fiscal, codul obligatiei bugetare, categoria, perioada de raportare, scadenta, tipul documentului, secventa, si la coada doua cifre de control.

Si anexele oficiale dau un exemplu GRESIT, care a stat in cod pana a fost probat pe validator. De-aia se verifica pe programul lor, nu pe hartia lor.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „Ce e numarul ala lung de pe declaratie?"

D710: suma initiala e a ta, nu a noastra

Fiecare suma vine in pereche: cat s-a declarat initial si cat trebuia. ANAF nu vrea diferenta, vrea amandoua cifrele.

Suma corectata se recalculeaza acum, din registrul de evidenta fiscala, pe aceeasi poarta ca D100. Cea initiala se ia din ce spui tu ca ai depus.

Exceptia e anularea: cazul in care rectificativa sterge o obligatie declarata din greseala. Atunci suma corectata e zero, iar egalitatea nu mai e o eroare — e chiar rostul declaratiei.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „Cum rectific o declaratie depusa gresit?"

Registrul de evidenta fiscala: cele cinci sectiuni

Profitul fiscal nu e profitul contabil. Nu se aplica o cota pe rezultatul din balanta — se parcurge un traseu, si el ramane scris.

1. A. Rezultatul contabil
   din rulajele claselor 6 si 7.
2. B. Ajustari obligatorii (+)
   cheltuielile nedeductibile.
3. C. Venituri neimpozabile si ajustari facultative (−)
4. D. Profit fiscal si impozit
   cu cota din parametri.
5. E. Reconcilierea D100 → D101
   ce s-a declarat trimestrial fata de anual.

Ce se poate CITI din conturi se deriva la fiecare cerere — regimul fiscal sta pe cont, nu se hotaraste in decembrie. Ce cere judecata profesionala se scrie ca DECIZIE, cu autor si moment, si nu se rescrie automat.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „Cum se ajunge de la rezultatul contabil la impozit?"

D101 nu recalculeaza nimic, asaza

Randul 11 si randul 28 sunt randuri diferite, si asa trebuie. Puse in acelasi loc, cele doua amortizari si-ar anula efectul.

Aici aterizeaza tot ce s-a construit inainte: rezultatul contabil din note, ajustarile din registrul fiscal si amortizarea fiscala calculata bun cu bun in Active.

Amortizarea FISCALA se scade la rd. 11; cea CONTABILA se adauga inapoi la rd. 28 ca nedeductibila. Cine le-ar pune pe amandoua in acelasi loc ar dubla sau ar anula efectul lor.

Pierderea fiscala se reporteaza intre ani si se ia din registru: cand firma a venit cu un registru de evidenta fiscala la preluare, pierderile anilor precedenti intra singure. Ce nu se stie de nicaieri iese pe zero SI se spune pe nume — o declaratie cu un rand tacut e o declaratie gresita.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „De ce imi cere D101 amortizarea de doua ori?"

Situatiile financiare anuale

Fiecare rand ia o LATURA a contului, nu soldul lui. Iar verificarea nu e egalitatea totalurilor, ci corelatia dubla.

Activele iau debitul, datoriile si capitalurile creditul. Iar cateva randuri de capitaluri iau DEBITUL desi stau in pasiv — actiunile proprii, pierderea reportata, repartizarea profitului — fiindca ele se SCAD din total, si anexa cere sa fie scrise pozitiv. Fara harta asta, un cont bifunctional ar cadea pe partea gresita: totalurile ar iesi egale si false.

Ce NU se poate afla se SPUNE. Bilantul cere impartirea cheltuielilor si veniturilor in avans pe „pana la un an” si „peste un an”; din sintetic nu se poate afla, e o judecata pe analitic, si o face omul care stie contractele. KONTAH pune tot pe „pana la un an” — situatia obisnuita la o microintreprindere — si scrie ipoteza in raport, cu randul si suma ei. O impartire ghicita si tacuta ar fi trecut de validator si ar fi mintit.

Anexa activelor imobilizate isi are si ea regula: valorile de la inceputul exercitiului se iau din ce s-a RAPORTAT anul trecut, nu se re-deriva din balanta.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „De ce apare acelasi cont in doua randuri din bilant?"

D406 lunar: declaratia care refuza sa iasa pe jumatate

Frecventa nu se intreaba, se deduce din perioada TVA. Iar generarea REFUZA cat timp mai sunt sectiuni nescrise, si spune care.

Declaratia poarta nomenclatoarele firmei, jurnalul contabil intreg si documentele sursa ale perioadei. Frecventa urmeaza perioada fiscala de TVA a firmei: cine e pe decont lunar depune lunar, restul trimestrial — inclusiv firmele neinregistrate in scopuri de TVA.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „Cand depun SAF-T lunar si cand trimestrial?"

Ce a plecat la ANAF ramane, cu verdictul si versiunea lui

Un fisier depus nu se poate regenera peste un an: regulile si datele de azi nu sunt cele de atunci. De aceea octetii care au plecat se PASTREAZA.

Toate generatoarele sunt functii curate: produc fisierul si il trimit la descarcare. Deci s-ar putea doar REGENERA, cu regulile si datele de azi — care nu sunt cele de atunci. Probat: dupa o schimbare de perioada fiscala facuta azi, decontul pe o luna trecuta nu mai poate fi nici macar recalculat.

Ce se pastreaza aici e un FAPT, nu o proiectie: octetii astia au plecat, in ziua asta, si validatorul ANAF a spus despre ei atat.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „Ce am declarat pe luna iulie?"

OPME si notificarea e-TVA

OPME nu e un format bancar, e o declaratie: se depune prin SPV si primeste doua recipise. Notificarea de conformare se raspunde in 20 de zile de la primire.

OPME se depune prin SPV, ca orice declaratie, si primeste doua recipise: una de la ANAF si una de la Trezorerie. Se plateste cu banii din contul de TREZORERIE al firmei — contributiile, impozitele retinute, TVA, amenzile. Plata din contul bancar obisnuit e altceva.

Notificarea de conformare e-TVA (OUG 70/2024) se pastreaza cu fisierul ei si cu amprenta lui, langa perioada la care se refera, si i se tine drumul prin cabinet. Raspunsul se transmite in 20 de zile de la DATA PRIMIRII — pe care o stie SPV-ul, nu ziua in care a incarcat cineva fisierul in KONTAH, de aceea termenul se scrie, nu se calculeaza.

Dacă nici asta n-a fost de ajuns, asistentul din aplicație se deschide cu întrebarea: „Cum platesc obligatiile din contul de trezorerie?"